Când aşa-zişii “lorzi” liberali, de la Olt, primesc o zmetie! Laura Mirea: “Slatina, nu se lasă păcălită!”
Jurnaliştii, fie că îţi place, fie că nu, ei sunt câinele de pază al unei lumi democratice, unde libertatea de exprimare a fiecăruia dintre noi trebuie să primeze.
Iată părerea unui veritabil jurnalist, de la nivelul judeţului Olt, care cu adevărat îşi iubeşte oraşul, dă o zmetie “bratafilor” care zi de zi, doresc cu ardoare să se instaleze în fruntea oraşului Slatina.
Laura Mira, realizatorul emisiunii Imperativ de la Olt TV, căci despre ea este vorba a ţinut să puncteze printr-o postare pe pagina personală de facebook ce înseamnă cu adevărat să iubeşti oraşul unde ai cunoscut ceea ce înseamnă dragostea adevărată a locuitorilor săi.
Demagogia este singurul mod al opozanţilor liberali să iasă în evidenţă fără a veni cu soluţii concrete la ceea ce ar putea ei să facă pentru reşedinţa de judeţ.
“Nu poți iubi un oraș din când în când! În anumite conjuncturi, din anumite interese, căutând doar ce crezi ca ți s ar potrivi ție, pasager de linie fără cap!
La cap de linie mă refer, fiindcă atunci când nu cunoști capul de linie, nu poți avea nici linia. Nu poți iubi un oraș doar pentru ca ai rămas cu un buletin, de conjuctura, în urmă cu patru ani, când locuiești , efemer, intr o locuință oferită tocmai de conjunctura. Un buletin de Slatina nu ți poate conferi mai mult decât statutul de pasager în oraș , atunci când treci din când în când prin el, căutând urme prin care să denigrezi orașul pe care pretinzi ca-l iubești.
Laura Mirea:”Poți călca în picioare, alei, strazi, parcări, pietre, orice îți trece prin cap , dar nu poți striga , fără să nu fii ipocrit, iubesc orașul!”
Fiindcă în fiecare estetică , fie ea și a uratului, există totuși, o estetică, poți călca în picioare, alei, strazi, parcări, pietre, orice îți trece prin cap , dar nu poți striga , fără să nu fii ipocrit, iubesc orașul! Cine iubește, cu adevărat orașul ăsta, e pentru ca i s a strecurat pe sub piele și nu mai pleacă din el!
Nu-l părăsește pentru a reveni, de conjunctura și pentru conjunctura, pentru ca orașul ăsta înseamnă acasă , iar acasă înseamnă ca respiri odată cu el, cu toți ai tăi, după reguli simple de conviețuire, dar de bun simt! Suferi odată cu el, îl crești încet, dar sigur, pas cu pas, așa cum îți crești copiii! Tot aici! În orașul în care respiri zi de zi și cu care te identifici, zi de zi, tocmai pentru ca aici e casa ta! Viața ta! Bucuriile și tristețile tale! Speranțele și așteptările! Inclusiv dezamăgirile! Cine nu și iubește, casa?! Cine nu are dezamăgiri?! Cine nu vrea mai mult, repede, “ieri” , nu azi, nu mâine?! Este orașul în care nu te ai simțit niciodată hărțuit, amenințat, studiat de la distanță, în pericol. Ți a fost acasă!
E locul în care ai ales viața și să te odihnești de viața. Nu poți face asta intr un balamuc de conjunctura, care calcă în picioare tot, doar pentru ca, disperat ca te vei întoarce de unde ai venit, înapoi, în orașul pe care ti l ai ales casa , nu ți vei mai găsi locul printre sinecuri, nici acolo!
Laura Mirea: “Slatina, nu se lasă păcălită!”
Cine cunoaște Slatina, cine o simte prin toți porii lui, știe ca ea, Slatina, nu se lasă păcălită! Chiar dacă, tolerează , din când în când, manipularea! Și ca va înapoia reject ul primit zilnic! Pentru ca , doar cine a trăit povestea Slatinei, de la începuturile ei, știe și simte ca Slatina e ca sufletul lui. Un copil mare și blând, cu oameni calzi. Când urăști atât de visceral, atât de urat, atât de disperat, nu ai cum să iubești Slatina!
Despre mine
