Mariana Dăniță, învățătoarea de la Şcoala Gimnazială Specială nr. 1 Bucureşti, luată în colimatoriu de părinții copiilor care învață aici

Mariana Dăniță, învățătoarea de la Școala Gimnazială Specială nr. 1 Bucureşti, luată în colimatoriu de părinții copiilor care învață aici. Şcoala Gimnazială Specială nr. 1 Bucureşti, locul unde copii cu nevoi speciale sunt tratați necorespunzător. Sentimentele cadrelor didactice față de micuți se rezumă la neprimirea acestora în locul unde ar trebui să fie monitorizați îndeaproape de către personalul specializat.
Pentru a înţelege mai bine conceptul de Cerinţe Educative Speciale este nevoie, înainte de toate, de o abordare care să pună in evidenţă învăţarea şi nu particularitățile care diferenţiază copiii în acest proces general al formării şi dezvoltării individualităţii.

Fiecare copil are caracteristici, interese, abilităţi şi cerinţe de învăţare unice

Fiecare copil are caracteristici, interese, abilităţi şi cerinţe de învăţare unice şi de aceea, pentru ca dreptul la educaţie să aibă un sens, trebuie concepute sisteme educaţionale şi trebuie implementate programe educaţionale care să ţină seama de extrem de marea diversitate a acestor caracteristici şi cerinţe.
Așadar, CES exprimă o necesitate evidentă a anumitor copii de atenţie şi asistenţa educaţională suplimentară.
Misiunea școlilor speciale constă în formarea abilităților de viață, în vederea integrării sociale a copiilor cu nevoi speciale, în participarea elevilor la acțiuni și activități de educare, reabilitare, recuperare, adaptare prin care să se simtă parte din comunitate.
Acest lucru este numai pe hârtie, căci realitatea este alta. Unele cadre didactice nu-și fac bine treaba, fiind nedemne de nobila meserie de a fi dascăl!

Mariana Dăniță încearcă prin diverse metode să le inoculeze părinților, să-și mute copiii de la această școală

Mai exact, Mariana Dăniță, învățătoare în cadrul acestei instituții de învățământ încearcă prin diverse metode să le inoculeze părinților, să-și mute copiii de la această școală, deoarece spune ea, că aceștia nu au grijă de ei, că nu li se dă tratamentul adecvat de către aceștia, ba mai mult,  sugerează părințiilor să-și ducă copiii la psihiatrie.
Însă toate aceste lucruri se fac într-o manieră subtilă la nivel de apropo-uri, doar pentru a nu supăra prea tare părinții și astfel “mămăliga” să explodeze în presă.
Din surse apropiate, am aflat de acest subiect, problemă cu care se confruntă în general școlile speciale din România, în special copiii cu nevoi speciale, profesorii reușesc cu greu să le ofere atenția de care au nevoie acești micuți și să se ocupe în același timp și de restul clasei.
Fiindcă părinții sunt bulversați de unii dintre dascăli, personal nu găsesc soluții și singura rezolvare când apar reclamații împotriva copiilor lor de acest gen, este să-i mute la altă școală.
Sună frumos ideea de incluziune în școli a copiilor cu nevoi speciale, dar doar sună! Din nefericire, incluziunea este defectuos implementată. Integritatea copiilor cu tulburări, dizabilități, dificultăți și chiar traume grave trebuie planificată de către forurile superioare, care trebuie să ia toate deciziile, cu multă grijă, răbdare și înțelepciune. Ori, în această școală se pare că nu se procedează așa.
Dacă vizitați site-ul școlii apar niște fotografii cu mese rotunde, unde apar zâmbete pline de satisfacție a copiilor  împreună cu profesorii și gata, problema acestor copii s-a rezolvat. Dascăli slab pregătiți profesional sunt salvatorii acestor copii, dar de fapt nu fac față și nu pot controla situația. S-or fi tăiat și niște panglici, tipic superiorilor!
Ne întrebăm oare dacă în această școală există o echipă de specialiști care să sprijine dascălii la ore, atuncă când lucrurile scapă de sub control, cum ar fi un psiholog, logoped, profesor de sprijin, shadow și oricine are pregătire de specialitate pentru toate tipurile de tulburări ale copiilor. Clasele arată într-un mod sinistru, cu pereții goi, doar cu bănci, tabla, câte un calculator și altceva nimic.
Contactată telefonic, mama fetiței cu pricina, Mihaela Oncescu Kilach, este indignată și supărată de atitudinea învățătoarei care în loc să lucreze cu profesionalism, vrea să scape simplu de Rama Kilach, o fetiță tare simpatică dar cu probleme de comunicare, elevă în clasa a IV-a, la Școala Gimnazială Specială nr. 1 din București.
“Da! Este adevărat, m-a trimis la psihiatru, în condițiile în care am fost cu fetița mea, Rama și nu are nevoie de acest specialist.  Subtil, doamna învățătoare mi-a spus că în ceea ce o privește pe fiica-mea, trebuie să lucreze altcineva cu ea și nu dânsa. Cu alte cuvinte, nu poate lucra cu fata mea pentru că le este frică că nu poate să lucreze cu ea, fiind un copil problemă și astfel mi-a sugerat faptul să o duc la altă școală. Am înțeles exact ceea ce insinuează facând-o practic nebună”, ne-a declarat Mihaela Oncescu Kilach, mama Ramei.

Implicarea directorului este zero. Cu siguranță contează și acest aspect, deoarece el trebuie să managerieze instituția de învățământ special

Nici școala nu face rabat de la criticile părinților care spun că este una sinistră, în clase neavând desene pictate pe pereți, nici măcar desene realizate pe coli de hârtie prinse în pioneze.  O imagine de ansamblu scoasă în relief  de părinții  ai căror copii învață aici. Nici directorul școlii nu a scăpat de critici, astfel că managerierea școlii fiind zero.
“Ce pot să vă spun este faptul că școala nu este dotată corespunzător pentru acești copii cu nevoi speciale, clasele sunt foarte triste și nu au nimic de-a face cu problemele acestor micuți. Nici măcar profesorii nu sunt specializați pentru problemele copiilor. Implicarea directorului este zero. Cu siguranță contează și acest aspect, deoarece el trebuie să managerieze tot ce se întâmplă în această instituție de învățământ. Clasele sunt sub orice critică neavând nimic pictat pe pereți, nici măcar desene prinse în pioneze.  Nimic.  Pereții sunt goi, iar în clasă se află doar băncile și un calculator! Sinistru!”, ne-a mai declarat aceeași mămică.
Toate aceste motive sunt invocate de dascăli, pentru că spun ei că le este frică să lucreze cu micuții. Dat fiind specificul școlii, clar educatorii sunt în cunoștiință de cauză la ce s-au înhămat, deci aceste motive puerile cad rând pe rând.

Despre mine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page

%d blogeri au apreciat: